Cultura și prelucrarea inului și cânepei la Subcetate, Harghita

În imaginea de mai sus se poate observa un război de țesut aflat în casa Finicăi Ioana Pop (născută Baciu, în satul Filpea, comuna Subcetate, jud. Harghita, în 1935). Țesătura aflată în lucru este un ștergar ornamentat la capete prin alesătură, menit a fi folosit într-un ritual de trecere; roșul reprezintă viața, iar negrul, moartea. Foto: Doina Dobreanu, 2012

“Semănate în pământul reavăn primăvara, la margine de mălăişti, inul și cânepa deveneau plante din care se obţineau firele vegetale folosite odinioară în industria casnică. Cultivarea acestor plante şi prelucrarea lor - topitul, meliţatul, separarea fibrelor prin răgelare, torsul, înnălbirea prin fierbere şi spălări repetate, ţesutul pânzeturilor, croitul şi cusutul obiectelor de vestimentaţie şi de uz gospodăresc, toate erau ocupaţii indispensabile în bunul mers al unei gospodării ţărăneşti proprii satului patriarhal, ocupaţii deprinse de tinerele ţărănci încă înainte de căsătorie. În urmă cu 50 de ani mai era practicată cultura inului şi a cânepii la Subcetate Mureș, jud. Harghita.

Prin anii 1970, cultura inului devenise o afacere pentru locuitorii din zonă, care vindeau inul cules şi uscat statului pe bază de contracte încheiate în prealabil. Era mai profitabil pentru această zonă să cultive in în loc de cereale.

Femeie torcând cânepă, scanată dintr-un album de familie, probabil din perioada interbelică. Doina Dobrean, în cartea SUBCETATE - UN SECOL DE ISTORIE IN IMAGINI, 2013.

Anii ′70-′80 reprezintă perioada de apus a practicării meşteşugurilor casnice: de transformare a inului şi cânepii, respectiv a lânii, în fire, apoi în diverse ţesături. Aceste ocupaţii au apus lent, încetând a mai fi practicate ca necesitate existenţială; ele s-au perpetuat o vreme accidental, din nevoia creatoarelor de artă de a-şi dovedi iscusinţa şi de a-şi exprima frumuseţea şi bogăţia lor interioară.”

Bibliografie - Doina Dobreanu, Zorel Suciu, ACASĂ, LA SUBCETATE, 2011, pp. 49-51